De Craciun...

...nu-mi doresc nimic... nu pentru mine, cel putin... in momentele astea, in care stau in bucatarie, asteptand sa mai scot un rand de cornulete din cuptor, ma gandesc la prietenii mei... si imi doresc, pentru cei ce sunt departe de familie, sa aiba pe cineva drag aproape, care sa le atenueze dorul de casa... pentru cei tristi, un prieten care le aduca un zambet pe buze... pentru cei care au o masa prea saraca de Craciun, sa primeasca in dar bucate alese, de la un vecin binevoitor...
imi doresc mai multe zambete in lume, mai multa bucurie, mai mult optimism... imi doresc sa pot aduce fericirea in inimile cat mai multor oameni... si, daca la finalul fiecarei zile din anul ce vine, voi fi reusit sa aduc macar un zambet pe buzele cuiva, voi fi multumita... si imi va fi de ajuns sa fiu fericita...
Iubesc Craciunul pentru ca acum, mai mult ca niciodata, lumea zambeste mai mult... iese din griul cotidian si isi coloreaza viata cu ambalaje de cadouri, bomboane de pe tort, globuri si beteala, fursecuri colorate... Iubesc Craciunul pentru ca vad oamenii mai fericiti decat in general... Pentru ca lumea face un efort sa se inteleaga mai bine, sa nu se certe, sa treaca cu vederea lucrurile negative...
Cum sa nu imi doresc sa fie Craciun in fiecare zi? Cum ar fi sa lasam magia sa ne coloreze viata zi de zi, ora de ora, minut de minut?
Asta imi doresc de Craciun... Ca, dupa ce va fi trecut aceasta perioada, sa ramana cat mai multi oameni "infectati" cu virusul fericirii!
Asa ca nu va urez Craciun fericit, ci o viata fericita!