Zapada, vesnic motiv de bucurie... sau nu? :)

Depinde, bineinteles, de ce ai de facut in ziua in care te trezesti de dimineata si vezi totul alb in jurul tau.
Sau, poate, nu depinde de asta. Poate depinde de modul in care alegi tu sa vezi lucrurile.
Azi dimineata am plecat cu douazeci de minute mai devreme, deoarece trebuia sa ajung pana la clinica din comuna, sa le fac copiilor niste analize. Mandra de mine, nevoie mare, ca reusisem sa pornesc masina cu zece minute inainte de plecare si o si curatasem de zapada. Toata. O minunatie portocalie ce stralucea in albul dimprejur.
Ne suim in masina, plecam si - surpriza! la 300 de metri de casa, la prima intersectie cu o straduta mai importanta, se mergea bara la bara. Hmm, zic, poate o fi pe aici, pana iesim la drumul principal. Intru in hora si, dupa scurt timp, realizez ca am uitat telefonul acasa. Fix astazi (nu mi s-a mai intamplat de vreo jumatate de an). Deja il vedeam pe sotul meu cum ma suna de nu stiu cate ori ca sa ma avertizeze ca e aglomerat. No, asta e, o sa vada ca nu raspund si se prinde el.
Mergem mai departe. (spun mergem, desi, conform kilometrajului din bord, masina mergea cu 0 la ora - deci mergeam cu aproximativ 0.5 km/h).
Copiii, in spate, nemancati, nebauti (ca asa trebuie cand facem analize, deh!) se minunau de cate masini sunt. Nu ca n-ar mai fi vazut, dar nu chiar aici. Prin Bucuresti, da. Dar pentru zona de langa casa noastra, a fost o premiera.
Cand am vazut ca au trecut 15 minute si abia facusem 1 km, ne-am dat seama ca mai avem ceva timp de omorat. Am ascultat si cantat impreuna ceva melodii (inclusiv imnul Romaniei - ca il aveam pe stick :) - s-a potrivit foarte fain cu zapada de afara - daca nu eram la volan, mai ca ar fi mers un vin fiert). Apoi am inceput sa ne jucam - avem un joc, pe care il jucam de cate ori trebuie sa asteptam ceva - primul zice un cuvant, apoi, pe rand, fiecare zice un cuvant care are legatura cu cel dinainte. Cumva, toate cuvintele aveau legatura cu zapada, albul si frigul. :)))))
Am ajuns dupa exact 60 de minute la clinica (un drum pe care, in mod normal, il parcurg in 5 minute), dar ne-am distrat.
Am ajuns inapoi acasa dupa vreo ora si jumatate. Telefonul meu afisa 16 apeluri nepreluate. Toate de la sotul meu :)
Una peste alta, a fost, pana acum, o zi cu multe zambete. Sper sa ramana la fel. :)
Am ales sa nu ma enervez pe sistem - sau lipsa lui. Am vrut, dar nu am gasit rostul.
E mai fun asa. (sau poate mi-a administrat cineva, de dimineata, fara sa stiu, vreo pastila de fericire).
Asa ca, hey, indiferent unde sau cat intarziati din cauza vremii care ia prin surprindere autoritatile - tineti minte ca nu se schimba cu nimic intarzierea daca alegeti sa va enervati.

Pe curand,
CrisStina

p.s. am gasit niste caricaturi dragute aici si aici, a propos de ce am scris mai sus...

Mos Nicolae face minuni?

Raspunsul este: categoric, da. Uneori, fara prea mult efort.

Sunt multe persoane care se plang ca luna decembrie vine cu prea multe cheltuieli si ca nu mai fac fata acestora dar, vor nu vor, trebuie sa le faca, pentru ca altfel copiii vor fi tristi.

Ceea ce multi nu se gandesc este, insa, ca pentru copii, magia poate sta intr-o singura ciocolata, atata timp cat este... ei bine, magica.

Anul acesta, copiii mei au vazut, pentru prima data, chiar cu doua zile inainte de Sfantul Nicolae, filmul "Charlie si fabrica de ciocolata". Le-a placut atat de mult, incat l-au mai vazut inca o data si jumatate pana sa se culce in seara ajunului.

Ce si-au dorit de la Mos Nicolae? 

Andrei isi dorea o jucarie Kendama, insa, dupa ce a vazut filmul, si-a dorit foarte mult sa primeasca in dar cartea dupa care s-a facut filmul si o ciocolata Wonka. Am profitat de situatie si i-am spus ca ciocolata Wonka nu exista in realitate si exista doar in film. Iar cartea... ei bine, a fost tiparita demult si nu se mai gaseste pe nicaieri - astfel incat i-am zis (si am accentuat) sa nu fie dezamagit daca Mos Nicolae nu ii va putea aduce tot ce si-a dorit.

Bineinteles ca am gasit cartea si am cumparat-o (cu un pic de alergatura, pentru ca, intr-adevar, nu se mai gasea prin multe locuri), iar, in ce priveste ciocolata, am cumparat o ciocolata normala, ambalata in cutie, am scos-o din cutie (ambalata in folie de aluminiu), am tiparit eticheta ciocolatei din film, gasita cu ajutorul lui Google si am imbracat ciocolata in ea.

In ce priveste Kendama, desi exista, bineinteles, si varianta originala, care costa de pe la 90 de lei in sus, am gasit, in piata, intr-unul din magazinele cu "de toate" aceeasi jucarie, cu 25 de lei (fara eticheta de "firma"). 

In total, Andrei a primit de la Mos Nicolae doua carti, o ciocolata, o punguta cu bomboane (snow balls, ca sa fie de "iarna") si o acadea. Costul total: aproximativ 50 de lei. Pentru unii poate e mult, dar pentru multi parinti, este mult sub bugetul alocat acestei Sarbatori.

Reactia lui Andrei, cand a vazut ciocolata? A ramas cateva minute lipit de mine, mirat pana la Dumnezeu, neintelegand cum a reusit Mos Nicolae sa faca imposibilul. Cat despre Kendama, doi prieteni de-ai lui au spus ca e super tare a lui, ca e varianta profesionala (?!?) si m-au intrebat de unde a luat-o Mos Nicolae, ca vor si ei (desi unul dintre ei are deja vreo 5 bucati, originale).

Cu Alex a fost si mai simplu - el se bucura, oricum, de orice apare in cizme, mai ales daca e ceva dulce. El nu are pretentii, in general, la anumite jucarii sau dulciuri, iar dimineata, cand a vazut cizmele, a inceput sa rada bucuros.

Iar eu m-am bucurat nespus, pentru ca, spre deosebire de alti ani, anul acesta am decis sa nu mai umplem cizmele de dulciuri (ca sa nu ne chinuim, tot noi, sa le explicam ulterior de ce nu e bine sa le manance)... 

Mai jos, aveti si o poza cu ciocolata. O ciocolata din lumea povestilor, care ne-a umplut de magie ziua de astazi.

Pe curand.
Cristina