Imi place sa plang...

Suna ciudat, nu? Dar da, ma simt bine cand plang... Indiferent daca e de fericire sau de tristete... Dar simt ca ma "curat" in interior... Ca si cum lacrimile ar fi o ploaie, cazand pe sufletul meu si spalandu-l de tot ce e murdar... Uneori trec perioade destul de lungi de timp in care nu prea am motive de plans... Si, cand se intampla asta, simt nevoia de a mai "sterge praful" asezat... Si ma uit la unul din filmele mele preferate de "curatare"... "the notebook", "P.S. I love you", "Sweet november", "A walk to remember", "You've got mail", "Sleepless in Seattle", "Serendipity"... Ultimele nu sunt chiar atat de eficiente, pentru ca au un final fericit... Asa ca depinde cat de mult timp a trecut de la ultima "sedinta de terapie" si cat de incarcat imi este sufletul, ca sa stiu ce aleg...
Iar de fericire...
Prima data cand am plans aveam 10 ani... Tatal meu se intorsese din Irak, unde fusese sa lucreze pentru 6 luni... Iar cand toata lumea a iesit in intampinarea lui, eu am fost atat de fericita ca s-a intors, incat mi-au dat lacrimile... Si am fugit in camera mea, m-am asezat la birou si am plans... Plangeam cu gura pana la urechi... Nu m-a vazut nimeni... Nici pana in ziua de astazi, tatal meu nu stie lucrul asta...
Am plans apoi in ziua in care m-am maritat.. De trei ori... Aici nu e nevoie de explicatii, cred ca orice mireasa trece prin emotiile astea...
Curios lucru, n-am plans de fericire in ziua in care am nascut, pt prima data... Insa, am plans cand am aflat ca sunt insarcinata...
In schimb, am plans cand s-a nascut bebe numarul doi... Majoritatea mamicilor "de doi" mi-au spus ca li s-a intamplat tocmai invers... Dar eu sunt o fiinta mai ciudata... :))
Si mi se mai intampla sa plang... tot de fericire... cand aud un concurent la emisiunile de "talente" care au aparut lately si la noi... sunt unele persoane care au o voce atat de buna.. incat te emotioneaza pana la lacrimi... si ma gandesc acum la interpretarea lui Kelly Clarkson, dupa ce afla ca a castigat American Idol...
Si n-as putea uita muzica... Sunt atatea melodii care ma emotioneaza deeply... iar cel mai puternic efect cred ca il are, in continuare (si il avea, de cand aveam 6 ani) Lady, cantata de Kenny Rogers...
I guess this is pill no.2... Plansul... care ma face fericita... dupa :)