Sau, poate, nu depinde de asta. Poate depinde de modul in care alegi tu sa vezi lucrurile.
Azi dimineata am plecat cu douazeci de minute mai devreme, deoarece trebuia sa ajung pana la clinica din comuna, sa le fac copiilor niste analize. Mandra de mine, nevoie mare, ca reusisem sa pornesc masina cu zece minute inainte de plecare si o si curatasem de zapada. Toata. O minunatie portocalie ce stralucea in albul dimprejur.
Ne suim in masina, plecam si - surpriza! la 300 de metri de casa, la prima intersectie cu o straduta mai importanta, se mergea bara la bara. Hmm, zic, poate o fi pe aici, pana iesim la drumul principal. Intru in hora si, dupa scurt timp, realizez ca am uitat telefonul acasa. Fix astazi (nu mi s-a mai intamplat de vreo jumatate de an). Deja il vedeam pe sotul meu cum ma suna de nu stiu cate ori ca sa ma avertizeze ca e aglomerat. No, asta e, o sa vada ca nu raspund si se prinde el.
Mergem mai departe. (spun mergem, desi, conform kilometrajului din bord, masina mergea cu 0 la ora - deci mergeam cu aproximativ 0.5 km/h).
Copiii, in spate, nemancati, nebauti (ca asa trebuie cand facem analize, deh!) se minunau de cate masini sunt. Nu ca n-ar mai fi vazut, dar nu chiar aici. Prin Bucuresti, da. Dar pentru zona de langa casa noastra, a fost o premiera.
Cand am vazut ca au trecut 15 minute si abia facusem 1 km, ne-am dat seama ca mai avem ceva timp de omorat. Am ascultat si cantat impreuna ceva melodii (inclusiv imnul Romaniei - ca il aveam pe stick :) - s-a potrivit foarte fain cu zapada de afara - daca nu eram la volan, mai ca ar fi mers un vin fiert). Apoi am inceput sa ne jucam - avem un joc, pe care il jucam de cate ori trebuie sa asteptam ceva - primul zice un cuvant, apoi, pe rand, fiecare zice un cuvant care are legatura cu cel dinainte. Cumva, toate cuvintele aveau legatura cu zapada, albul si frigul. :)))))
Am ajuns dupa exact 60 de minute la clinica (un drum pe care, in mod normal, il parcurg in 5 minute), dar ne-am distrat.
Am ajuns inapoi acasa dupa vreo ora si jumatate. Telefonul meu afisa 16 apeluri nepreluate. Toate de la sotul meu :)
Una peste alta, a fost, pana acum, o zi cu multe zambete. Sper sa ramana la fel. :)
Am ales sa nu ma enervez pe sistem - sau lipsa lui. Am vrut, dar nu am gasit rostul.
E mai fun asa. (sau poate mi-a administrat cineva, de dimineata, fara sa stiu, vreo pastila de fericire).
Asa ca, hey, indiferent unde sau cat intarziati din cauza vremii care ia prin surprindere autoritatile - tineti minte ca nu se schimba cu nimic intarzierea daca alegeti sa va enervati.
Pe curand,
CrisStina
p.s. am gasit niste caricaturi dragute aici si aici, a propos de ce am scris mai sus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu